La vremea respectiva, cand semnele crizei economice inca nu-si semnalasera prezenta, afirmam - si credeam profund acest lucru - ca de modul in care societatea romaneasca va intelege sa reactioneze in acest moment, crucial din multe puncte de vedere, va depinde modul in care vom fi perceputi si acceptati de acest sistem, respectiv va depinde insasi maniera in care vom evolua in viitorul mai apropiat si mai indepartat. Spuneam atunci ca dispunem de premise excelente, care pot face posibila o evolutie pozitiva, de un potential uman si resurse intelectuale deosebite, de o bunavointa evidenta din partea partenerului european, insa, in final, ne puneam totusi intrebarile: suntem oare capabili sa realizam aceste deziderate singuri, prin propriile noastre puteri? suntem capabili sa evitam capcanele, inerente, pe care aceasta provocare a alinierii ni le va intinde?

Modul in care au evoluat evenimentele in ultimele 4 luni si impactul acestora asupra societatii romanesti ne dovedesc faptul ca drumul spre bunastare si fericire este jalonat de frecvente sincope si pietre de incercare. Fapt de netagaduit, intreaga economie a mapamondului este acum greu incercata de semnele recesiunii. Sistemul financiar-bancar, al serviciilor dar si cel bugetar, resimt tot mai evident aceste evolutii. Firesc, societatea reactioneaza instinctual, la aceste realitati, fiind marcata de profunda bulversare provocata de criza. Somajul, scaderea veniturilor, cresterea cheltuielilor, a valutelor si a preturilor, colapsul creditelor bancare, acumularea datoriilor, la care se aduga intoarcerea in tara a multor conationali certati cu legea (dar care, anterior, s-au „specializat” in tarile occidentale), iata cativa din factorii care determina, din nefericire, cresterea cantitativa si calitativa a reactiilor de tip infractional, reactii amplificate de fondul crizei si de dinamica sociala aferenta.
O serie de realitati, inedite si nedorite, se remarca pe scena cotidiana romaneasca: atacuri armate cu victime, furturi din banci si societati comerciale, violente socante, talharii, reglari de conturi in stil mafiot, dezvoltarea fara precedent a gruparilor infractionale, furturi din obiective militare, criminalitate in mediul informatic si al afacerilor, coruptie, acte de spionaj, penetrarea si manipularea mediilor politice de elemente infractionale etc. Adoptarea modelului cultural european ne-a adus, inerent, si aceste rezultate, specifice pentru un mediu aflat in criza.
Mass-media, avida de senzational (uneori doar de dragul senzationalului...), agreseaza societatea cu imagini desprinse parca din filme apocaliptice. O serie de moderatori TV, jurnalisti si reporteri, deveniti peste noapte experti in cunoasterea fenomenului criminologic si criminalistic, dezbat obsesiv evenimentele mai sus amintite. Imaginile macabre, repetitive, devin un leit-motiv al posturilor TV in intervalele de maxima audienta, iar detalii ale investigatiilor judiciare apar in mod obisnuit la televizor, in ciuda existentei unor reguli de baza, legale si tactice, care nu recomanda acest lucru. Toate acestea sunt de natura a scoate in evidenta un singur lucru: criminalitatea a atins cote alarmante iar situatia este de natura a fi scapata de sub control. Evident, cand se cauta un principal vinovat (de fapt un tap ispasitor, de care, din nefericire, conationalii nostii au intotdeauna atata nevoie), privirile surselor media se indreapta, la unison, spre ... cine altcineva, decat Politie, devenita parca un fel de paratraznet, asupra caruia se descarca toate tensiunile acumulate in cadrul societatii.
Intr-o maniera sistematica, argumentata prin pretinse analize si studii, care se vor a fi care mai de care mai savante, se induce ideea ca Politia ar fi principalul factor responsabil pentru aceasta situatie!... Ultimele doua luni s-a purtat o adevarata cruciada mediatica impotriva acestei institutii, prin termeni agresivi, uneori dincolo de limitele bunului simt, de natura a pune sub semnul indoielii insasi menirea ei...
Realitatea este insa cu totul alta. Politia nu are cum si nu poate fi un factor favorizator al criminalitatii. Ea poate, cel mult, sa diminueze manifestarile si efectele acestui fenomen. Factorii care genereaza si favorizeaza criminalitatea sunt cei mai sus amintiti: saracia, insecuritatea economica, somajul, importul de criminalitate, la care se adauga, de ce sa nu recunoastem, o legislatie prea ingaduitoare sau, uneori, depasita de realitatile actuale.
Politia este o oglinda a societatii, poate cea mai fidela. Menirea ei este aceea de a reactiona rapid si de a se incadra in coordonatele pe care i le dicteaza societatea. Daca societatea are nevoie o Politie eficienta, o poate avea, cu conditia sa si-o doreasca. A ataca si a sabota aceasta institutie este similar cu un act suicidal. Daca se doreste o gestionare normala, decenta, eficienta a consecintelor crizei, nu lovesti in pilonul principal de asigurare a stabilitatii. Din contra, trebuie sa identifici care sunt segmentele in care ea nu raspunde corespunzator, care sunt lipsurile ei (destule dealtfel), respectiv sa aduci Politia, din toate punctele de vedere, in secolul XXI, sa o faci capabila si dotata cu instrumentele adecvate unei lupte cu infractorii de secol XXI! A penaliza unele stangacii sau greseli ale reprezentantilor legii (pe care trebuie sa ni le asumam) este firesc si chiar necesar, insa de aici pana la campania de demonizare a institutiei, care se duce acum in media, este o cale foarte, foarte, lunga.
Masura aprecierii Politiei este data de increderea de care se bucura la nivelul comunitatii pe care o slujeste, incredere care, depinde si de modul in care aceasta este tratata in mediile de informare a populatiei, astfel ca, pe viitor, domnilor si doamnelor din media romaneasca, va solicitam decenta, iar cand mai ridicati piatra, ganditi-va si la preceptele biblice...

Ciuta Marius
 

Citeste mai multe stiri din categoria:InfoPol