Traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului si o atingere adusa demnitatii si integritatii fiintei umane. Respectarea drepturilor victimelor traficului de persoane, protectia acestora, precum si lupta impotriva traficului de persoane constituie obiective pentru Romania, care este tara de origine, de tranzit si, din ce in ce mai mult, de destinatie pentru traficul de persoane. Datorita naturii subterane a fenomenului, estimarile cu privire la numarul victimelor traficate variaza anual, iar evaluarea exacta a numarului acestora, este imposibil de realizat. Chiar daca modalitatile de manifestare ale traficul de persoane sunt diferite si in permanenta schimbare, elementele de baza raman aceleasi, situatie in care s-a ajuns la un acord comun in ceea ce priveste definirea traficului.

In legislatia nationala traficul de persoane este definit in art. 12 si art. 13 ale Legii nr. 678/2001 pentru prevenirea si combaterea traficului de persoane, cu modificarile si completarile ulterioare, definitia utilizata la nivel national fiind in concordanta cu aceea a Protocolului privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, in special a femeilor si copiilor, act aditional la Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transfrontaliere organizate,  care  au fost semnat de Romania in decembrie 2000, la Palermo..

Traficul de persoane reprezinta „recrutarea, transportarea, transferul, adapostirea sau primirea persoanelor, prin amenintari de recurgere sau prin recurgere la forta ori la alte forme de constrangere, prin rapire, frauda, inselaciune, abuz de autoritate sau de o situatie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plati sau avantaje pentru a obtine consimtamantul unei persoane avand autoritate asupra alteia, in scopul exploatarii. Recrutarea, transportul, transferul, adapostirea sau primirea unui copil in scopul exploatarii vor fi considerate “trafic de persoane”, chiar daca aceasta nu implica nici unul din mijloacele exemplificate mai sus.

Plecand de la aceasta definitie se poate face o distinctie clara intre traficul de persoane, traficul de migranti si prostitutie. Traficul de migranti reprezinta facilitarea in vederea obtinerii, direct sau indirect, a unui folos material sau de alta natura, a intrarii ilegale a unei persoane intr-un alt stat parte, fata de care persoana nu este cetatean sau rezident permanent. Aceasta infractiune este indreptata impotriva statului deoarece presupune facilitarea trecerii ilegale a frontierei a persoanelor, in vederea obtinerii de beneficii materiale sau financiare de catre calauza. Relatia dintre calauza si migrant ia sfarsit dupa trecerea frontierei si nu implica exploatarea migrantului. Conform Codului Penal, traficul de persoane este o infractiune impotriva libertatii persoanei, comisa de catre traficanti in scopul exploatarii persoanei si poate sa implice sau nu trecerea frontierelor, pe cand traficul de migranti reprezinta o infractiune contra intereselor publice.

Prostitutia reprezinta fapta persoanei care isi procura mijloacele de existenta sau principalele mijloace de existenta, practicand in acest scop acte sexuale cu diferite persoane. Potrivit Codului Penal aceasta infractiune este indreptata impotriva bunelor moravuri, pe cand traficul de persoane presupune exploatarea unei persoane, in diferite scopuri.

Prin exploatarea unei persoane se intelege

- executarea unei munci sau indeplinirea de servicii, in mod fortat, cu incalcarea normelor legale privind conditiile de munca, salarizare, sanatate si securitate;

- tinerea in stare de sclavie sau alte procedee asemanatoare de lipsire de libertate ori de aservire;

- obligarea la practicarea prostitutiei, la reprezentari pornografice in vederea producerii si difuzarii de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuala;

- prelevarea de organe;

- efectuarea unor alte asemenea activitati prin care se incalca drepturi si libertati fundamentale ale omului.

- obligarea la practicarea cersetoriei;

Elementele care caracterizeaza traficul de persoane si prin care se distinge de celelalte doua fenomene mentionate tin de asocierea sa cu alte crime si delicte contra libertatii persoanei, inclusiv contra libertatii sexuale, acestea din urma fiind, de cele mai multe ori, chiar elemente constitutive ale fenomenului, precum: lipsirea de libertate, sclavia, supunerea persoanei la munca fortata, amenintarea, santajul, violul, s.a.

Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Romaniei si a stabilit faptul ca in aplicarea dispozitiilor incriminatorii ale art. 329 din Codul penal (proxenetism) si ale art. 12 si 13 din Legea nr. 678/2001 (traficul de persoane, respective traficul de minori) se vatine seama de urmatoarele aspecte:

    1. Distinctia dintre infractiunea de trafic de persoane prevazuta de art. 12 si, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 si cea de proxenetism prevazuta de art. 329 alin. 1 din Codul penal este data de obiectul juridic generic diferit al celor doua incriminari, respectiv de valoarea sociala diferita, protejata de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor doua legi: in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apararea dreptului la libertatea de vointa si actiune a persoanei, iar in cazul infractiunii de proxenetism prevazute de art. 329 din Codul penal, apararea bunelor moravuri in relatiile de convietuire sociala si de asigurare licita a mijloacelor de existenta.

Daca in cazul proxenetismului constrangerea este prevazuta numai ca modalitate particulara, agravata, de savarsire alternativa a infractiunii, intr-un asemenea caz recrutarea si traficul de persoane nefiind facute in scopul obligarii la practicarea prostitutiei, care este prestata de bunavoie de catre persoana vizata, in toate ipotezele de savarsire a infractiunii de trafic de persoane, constrangerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infractiuni.

 Ca urmare, atat timp cat nu se evidentiaza existenta constrangerii identificate sub vreuna dintre modalitatile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate in art. 12 si, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, recrutarea unei persoane pentru prostitutie ori traficul de persoane, in acest scop, trebuie incadrate in varianta agravata a infractiunii de proxenetism prevazute in art. 329 alin. 2 din Codul penal, dupa cum si modalitatea expres prevazuta in acest alineat, de savarsire a acestei infractiuni prin "constrangerea la prostitutie" trebuie supusa aceluiasi tratament de incadrare juridica.

    2. Drept urmare, in cazul in care o persoana, fara a intrebuinta constrangeri, indeamna sau inlesneste practicarea prostitutiei ori trage foloase de pe urma practicarii prostitutiei de catre persoane majore, savarseste infractiunea de proxenetism prevazuta de art. 329 alin. 1 din Codul penal.

    3. In cazul in care o persoana, fara a intrebuinta constrangerea, recruteaza persoane majore pentru prostitutie ori traficheaza persoane majore in acest scop, fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de proxenetism, prevazuta de art. 329 alin. 2 tezele I si II din Codul penal.

    4. In situatia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenintare, violenta, rapire, frauda ori inselaciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrangere ori profitand de imposibilitatea acelei persoane de a-si exprima vointa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obtinerea consimtamantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatarii acestei persoane, fapta intruneste elementele constitutive ale infractiunii de trafic de persoane, prevazuta de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

    5. In cazul in care o persoana actioneaza asupra altei persoane prin modalitatile aratate la pct. 2 si 3, indemnand, inlesnind sau tragand foloase ori recrutand sau traficand persoane majore in vederea practicarii de bunavoie a prostitutiei, iar ulterior actioneaza asupra aceleiasi persoane si prin modalitatile aratate in continutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va retine savarsirea atat a infractiunii prevazute de art. 329 alin. 1 din Codul penal sau art. 329 alin. 2 tezele I si II din Codul penal, dupa caz, cat si a infractiunii prevazute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, in concurs real.

Traficul de persoane este un fenomen complex, care comporta o multitudine de forme de manifestare si permite sanctiuni graduale, in functie de gravitatea situatiilor incriminate. El poate fi relationat cu numeroase alte fenomene infractionale, inclusiv criminalitatea organizata transnationala si terorismul mondial. Traficul de persoane este generat si intretinut de diverse alte fenomene sociale, precum saracia, coruptia, marginalizarea sociala si discriminarea, sub toate formele. Ca urmare a complexitatii sale, el permite multiple perspective de analiza: juridica, economica, psihologica, sociologica, a drepturilor omului.

Din perspectiva juridica, traficul de persoane desemneaza: sclavia, munca fortata, agresiunea fizica si psihica, abuz de incredere asupra victimei. Din perspectiva economica, traficul de persoane implica aspecte precum existenta unor interese financiare ilegale, a unor retele locale, nationale, regionale si internationale, circulatia ilicita a banilor s.a. Din perspectiva psihologica, experientele traumatizante ale traficarii pot avea efecte devastatoare asupra psihicului victimei, in special asupra copiilor, putand genera o multitudine de simptome asociate sindromului de stres post-traumatic: socul, furia, teama, anxietatea, izolarea, negarea de sine, tentativele de suicid, depresia, disocierea. Din perspectiva sociologica, traficul de persoane desemneaza un proces social, ce implica numeroase etape, diferiti actori, relatii stabilite intre acesti actori, dar si factori asociati acestui fenomen (de exemplu, corelatia dintre traficul de persoane si migratia internationala de tip circulatoriu, in contextul globalizarii).

Din perspectiva drepturilor omului, traficul de persoane presupune insasi incalcarea statutului fundamental al existentei umane, acela de fiinta umana, statut din care deriva toate drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Victima este deposedata de orice drept si transformata intr-un obiect tranzactionabil si manipulabil, in orice scopuri si conditii compatibile cu statutul de marfa si valoare a acesteia, iar aceste scopuri si conditii sunt independente de vointa victimei.

                                                                                         Subinspector Ioana MAGUREAN