Astfel ca, fapta persoanei de a dona organe si/sau tesuturi si/sau celule de origine umana, in scopul obtinerii de foloase materiale sau de alta natura, pentru sine sau pentru altul constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 5 ani. Determinarea cu rea-credinta sau constrangerea unei persoane sa doneze organe si/sau tesuturi si/sau celule de origine umana constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani.

Publicitatea in folosul unei persoane, in scopul obtinerii de organe si/sau tesuturi si/sau celule de origine umana, precum si publicarea sau mediatizarea unor anunturi privind donarea de organe si/sau tesuturi si/sau celule umane in scopul obtinerii unor avantaje materiale sau de alta natura pentru sine, familie ori terte persoane fizice sau juridice constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Organizarea si/sau efectuarea prelevarii de organe si/sau tesuturi si/sau celule de origine umana pentru transplant, in scopul obtinerii unui profit material pentru donator sau organizator, constituie infractiunea de trafic de organe si/sau tesuturi si/sau celule de origine umana si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani. Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza si cumpararea de organe, tesuturi si/sau celule de origine umana, in scopul revanzarii, in vederea obtinerii unui profit. Tentativa se pedepseste.

Introducerea sau scoaterea din tara de organe, tesuturi, celule de origine umana fara autorizatia speciala emisa de Agentia Nationala de Transplant constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani.

Romania a semnat, in 2002, Protocolul aditional privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de organe si fiinte umane. Legea care reglementeaza transplantul de organe este considerata o lege moderna. Permisiva, legea interzice si sanctioneaza comertului cu organe umane, obtinerea de foloase de pe urma organelor si celulelor umane si exploatarea celor incapabili sa decida in cunostinta de cauza prin prelevarea de la acestia a celulelor umane sau a organelor. Sanctiunile pentru aceste infractiuni sunt de la cinci la sapte ani. Legea transplantului a creat inclusiv cadrul legal necesar pentru infiintarea Agentiei Nationale de Transplant, al carui scop este acela de se interpune intre donator (viu sau decedat) si primitor.

Directorul executiv al Agentiei Nationale de Transplant, dr.Victor Zota, sustine ca avem cea mai complexa si mai severa legislatie din lume in transplant, in care chiar si tentativa de vanzare a organelor se pedepseste.

Traficul cu organe umane este o afacere care respecta riguros regulile economiei de piata, fiind reglata, sau mai bine spus intretinuta, de cererea mult mai mare decat oferta.

Tarifele pe piata neagra variaza de la 15.000 la 25.000 de euro. Pana nu demult, anunturile referitoare la disponibilitatea donarii organelor, contra unor sume de bani, se regaseau in rubricile de mica publicitate din ziare. Acum, s-au mutat pe internet. Anunturile sunt inserate la rubricile diverse, medicale sau strecurate in rubricile de imobiliare, sub mentiunea "urgent". Toate site-urile care gazduiesc mica publicitate abunda de anunturi in care se face comert cu rinichi, lobi de ficat, dar si plamani si bucati de pancreas.

Vanzatorii publica detalii importante, cum ar fi grupa de sange, varsta si … pretul. De cele mai multe ori, datele de contact sunt un telefon mobil sau o adresa de mail, al carui titular nu poate fi identificat. Uneori la telefonul cumparat special pentru aceasta “afacere”, cu o cartela pre-platita,  raspunde "vanzatorul", dar de cele mai multe ori “intra” doar o casuta vocala, unde un mesaj iti spune ca vei fi contactat. Cei care din cauza problemelor de sanatate au nevoie de un transplant, merg mai departe, pentru ca sunt in situatia celui care nu mai are nimic de pierdut, si raspund la telefon. De regula, acestia nu ofera bani pentru organul de care au nevoie, ci recompense pentru "generozitatea" donatorului.

Conform unui raport de anul trecut al Uniunii Europene, in Europa, peste 60.000 de pacienti necesita un transplant si sunt inscrisi pe liste de asteptare. Dintre ei, 15-30% ar putea muri inainte de transplant. Perioada medie de asteptare pentru un rinichi este de cinci ani, dar se preconizeaza ca, pana in 2011, sa se ajunga la 10 ani. Pacientii disperati sunt dispusi sa plateasca zeci de mii de euro si sa riste orice pentru a-si salva vietile. In aceste conditii, oamenii sunt dispusi sa recurga la orice mijloace pentru a-i salva pe cei dragi, inclusiv sa cumpere un organ de pe piata neagra. Raportul considera ca nivelul traficului de organe reprezinta o problema mondiala din ce in ce mai grava, si este intretinuta de cerere (in Europa, numarul estimat de cazuri de trafic de organe depistate fiind de 150-250 pe an).

Anul trecut, in Romania s-au facut 152 de transplanturi de rinichi de la donatori vii si doar 70 de la donatori-cadavre, iar pe lista de asteptare se aflau 1.626 de bolnavi. Conf. dr. Cristian Gheorghe, membru in Comisia de avizare a donarii de la donatorul viu, spune ca, cel putin la Institutul Fundeni, 90% dintre donari s-au facut intre rude.

MARTURIE CUTREMURATOARE

INDIA, iunie 2002. Un tanar este fotografiat pe coperta unei reviste internationale ridicandu-si camasa. Pe spate, o cicatrice de 25 de centimetri este dovada lipsei unui rinichi. "Aici m-au taiat pentru a-mi scoate rinichiul", murmura el, descriind operatia suferita in urma cu trei ani. "Mi-au dat 20.000 de rupii (circa 800 de dolari - n.r.) pentru el; jumatate inainte, jumatate dupa. S-au dus toti. Aveam o multime de datorii, iar restul i-am baut. Am fost prost, acum sunt bolnav. Nici macar nu mai pot munci. Am 27 de ani si, daca duc o galeata cu apa, trebuie sa ma asez, sa ma odihnesc", povesteste "donatorul". Este o istorie familiara in India, America Latina si multe alte tari in curs de dezvoltare: oameni saraci, racolati din orase micute si sarace, isi vand parti din corp pentru un castig rapid si sigur. Cumparatorii sunt oameni bogati din Orientul Mijlociu, Europa si chiar America, care, ingraditi de legile restrictive, cauta in strainatate un donator, un spital care sa le faca transplantul si se intorc acasa sanatosi in doar cateva saptamani, pe cand „donatorii” raman infirmi si bolnavi pentru tot restul vietii.