Dar  este de remarcat ca pe langa toate acestea, in ultimii ani s-a distins, datorita cresterii fantastice ca si numar de fapte sesizate (nu si rezolvate, din pacate), un fenomen existent deja in forme simple de comitere: furtul de identitate. Sa mentionam doar ca intre 1998-2005, cresterea inregistrata a fost de 500%, lucru favorizat in principal de extinderea utilizarii internetului in toate sectoarelor de activitate si crearea retelelor informatice care leaga infrastructurile - banci si alte institutii financiare, telefonie, eletricitate, etc.

          Impactul financiar dat de furtul de identitate se poate cifra la suma de 500 milioane de dolari/an, spun cifra pentru ca, in realitate, este practic imposibil de a preciza cu exactitate, datorita naturii crimei si multitudinea companiilor care nu se arata prea ‘’incantate’’ in a da publicitatii asemenea statistici.

          In Canada exista doua agentii care, in principal, concentreaza si mentin in baze de date toate informatiile legate de istoria de credit a fiecarui consummator: Equifax inc si TransUnion. Aceste agentii se regasesc si in SUA.

          Comiterea unui furt de identitate poate incepe intr-o simpla companie privata, in care un angajat, ce are acces la baza proprie de date personale, sustrage elemente necesare crearii, spre exemplu, a unei aplicatii pentru card de credit, un permis de conducere, card de asigurari de sanatate sau numar de asigurare sociala. Prin urmare, distingem o multitudine de tipuri de furturi de identitate: identitatea medicala a unei persoane, a unui utilizator de calculator sau serviciu internet, telefonie fixa sau celulara, identitate financiara, bancara, corporativa. Ipoteza unui furt de identitate prin clonare pare de departe cea mai infricosatoare, intrucat infractorul nu urmareste, in principal, sa fure date si informatii cu caracter strict personal pentru scopuri financiare sau comiterea de noi fraude, ci cloneaza, in realitate, “o aceeasi persoana’, asumandu-si o ‘’noua viata’’ intr-o locatie diferita.

          In general, marea majoritate a cazurilor de furt de identitate sunt repartizate pentru rezolvare R.C.M.P-ului - Politia Federala Canadiana, Sectiunea Crima Organizata. Sunt insa cunoscute si exemple de rezolvari efectuate de o simpla patrula de circulatie, care a identificat in trafic un conducator auto ce avea asupra sa 15 rapoarte de credit personal, ce au condus la depistarea a peste 500 de identitati fictive.

           Nu singulare au fost situatiile raportate de furt de saci de corespondenta, apartinand Postei Canadiene, ce contineau aplicatii (40.000) pentru obtinerea unui pasaport.

          Intrucat exista o stransa legatura intre anumite tipuri de furturi de identitate si internet, respectiv retele informatice, acestea se mai numesc si “cybercrime”. Acest tip include: crearea si raspandirea de virusi informatici, furt de informatii personale ’’on line’’, distributie sau vizualizare de materiale pornografice, hacking, interferente cu retelele informatice ce leaga infrastructuri - telefon, tv, electricitate, etc.

          Intr-un articol din presa canadiana se stipula faptul ca, in Canada, doar in 2008, persoanele ce au fost tinta unor furturi de identitate au cheltuit mai mult de 150 milioane de dolari si pierdut mai mult de 20 milioane de ore pentru a clarifica situatia dificila a unui credit afectat. In anul precedent, cifra victimelor a atins 1,7 milioane de canadieni.

          Indiferent ca modalitatea de comitere este una fizica - furtul fizic a unor date personale din rezidenta sau spatiul personal (dumpster diving - cautare de documente in gunoiul menajer), mai recent, furtul hard-discurilor calculatoarelor din birourile companiilor ori  una  electronica  (clonarea cardurilor de debit si credit cu skimmerul atasat terminalului ATM, phising - un fel de ,,pescuit’’ in calculatorul cuiva; spoofing-ul - legat de e-mail-luri; pretexting - culegerea de date prin telefon), totul, coroborat cu lacunele legislative, ne indrituiesc sa consideram furtul de identitate drept o adevarata plaga contra societatii.

          Inchei aici aceasta incercare de descriere succinta a unui fenomen care, desi pare incredibil, este mult mai productiv decat traficul de droguri: 1 trilion de dolari anual.

                                            Cu respect, tuturor cititorilor  Cronicii Politiei,

                                             Inspector principal(r) RADU-MARIAN  SUSMAN