Fapta persoanei care, in public, savarseste acte sau gesturi, profereaza cuvinte ori expresii sau se deda la orice alte manifestari prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbura in alt mod, linistea publica, constituie, conform articolului 321 alin. 1 din Codul penal, infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.
De asemenea, tot acelasi text de lege prevede faptul ca in masura in care s-a tulburat grav linistea si ordinea publica, pedeapsa pentru aceasta fapta este de la 2 la 7 ani.
citeste mai mult
In data de 01 aprilie a.c., Politia Orasului Baia de Aries a fost sesizata prin Sistemul National Unic pentru Apeluri de Urgenta 112 despre faptul ca o persoana de sex barbatesc s-a autoincendiat la domiciliul sau din localitate.
Si nu, nu a fost vorba de vreo farsa, facuta chiar de 1 aprilie, dupa cum aveau sa afle cei care au ajuns primii la fata locului.
citeste mai mult
Sustragerea de la executarea unor pedepse privative de libertate constituie grave abateri, care pot genera consecinte grave in ceea ce priveste posibilitatea repetabilitatii unor fapte atat contraventionale, cat si de natura penala.
Insa politistii judetului nostru actioneaza in permanenta pentru depistarea si prinderea acelor persoane care se sustrag executarii unor pedepse privative de libertate. Astfel, in urmo unor actiuni, controale, razii, etc., aceste persoane, ajung, inevitabil, dupa gratii.
citeste mai mult
Navigare rapida:
Home > File de istorie
Marea Unire de la 1918 a trasat noi granite pentru tara noastra si a adus Romania intr-o noua era de mari transformari politice si economice, iar in acest context dar si pentru ca existau si noi nevoi de ordine si siguranta publica, s-au impus o serie de modificari legislative si institutionale care sa defineasca mult mai clar responsabilitatile structurilor politienesti.
In scopul rezolvarii acestor probleme, regele Mihai I a promulgat Legea pentru organizarea politiei generale a statului, care a fost publicata in Monitorul Oficial nr.159 din 21 iulie 1929. Initiatorul acestui act normativ a fost ministrul de interne din acea vreme, patriotul transilvanean Alexandru Vaida-Voevod, care i-a avut alaturi, printre altii, pe D.R.Ioanitescu, Armand Calinescu, Anibal Teodorescu, Vintila Dongoroz, Stelian Popescu, Eugen Bianu, cadre din Directia Generala a Politiei si Sigurantei Statului si alti juristi de seama ai tarii. In expunerea de motive din Adunarea Deputatilor, D.R.Ioanitescu spunea la 29 iulie 1929: „Politistul sa stie ca nu are si trebuie sa aiba alt judecator decat legea si constiinta lui...Prefectul va ordona, dar executia va apartine numai organelor politienesti, cari vor lucra pe a lor raspundere. Repet – zice legiuitorul – prefectul nu va avea nici un alt drept si nici o alta atributiune politieneasca...Vreau ca sa inceteze abuzul ordinelor verbale si telefonice si sa se dea ordine scrise si chiar atunci inca, politistul sa nu fie obligat sa execute un ordin scris, cand el ar constitui un atentat la libertatile cetatenesti”(F.N. Sinca, Din istoria politiei romane, vol.I, p353).
Legea pentru organizarea politiei generale a statului
Legea incepe cu o expunere de motive in care se face un scurt istoric al Politiei romane, mentionand Regulamentele organice, legile comunale din 1864 si 1874, care autorizau primariile oraselor sa-si organizeze politii comunale, legea din 1878, prin care se infiinteaza o Politie judiciara a urbei Bucuresti, iar in incheiere se face referire la prima lege care a definit Politia generala a statului din punct de vedere al atributiilor sale, legea lui Vasile Lascar din 1903, modificata in 1905 si 1908, piatra de hotar in definirea Politiei romane moderne.
Potrivit art.1 al Legii pentru organizarea Politiei generale a statului, din 21 iulie 1929, modificata in 1930 si 1931, se prevede ca Politia generala a statului se exercita pe intreg teritoriul tarii, sub autoritatea si controlul ministrului de interne. La art.2 al aceleiasi legi, atributiile politiei sunt stabilite pe trei coordonate:
A. Ca politie administrativa: apara libertatea, proprietatea si siguranta persoanelor, precum si drepturile recunoscute prin Constitutie si legi, grupurilor sociale; previne infractiunile la legi, regulamente si ordonante administrative; executa masurile de politie si orice indatoriri ce-i sunt impuse prin legi, regulamente si ordonante; sprijina opera de asistenta, in conformitate cu principiile de ocrotire sociala, a celor care ar avea nevoie; vegheaza la mentinerea ordinei publice.
B. Ca politie judiciara: constata si urmareste, conformandu-se regulilor de procedura penala si celorlalte dispozitii prevazute de lege, orice infractiune si trimite pe faptuitori inaintea justitiei, iar in ceea ce priveste contraventiile, incaseaza amenzi, in conditiile legii; executa masurile ordonate de justitie, potrivit legilor, fie contra persoanelor, fie contra bunurilor.
C. Ca politie de siguranta sau informativa: culege, instrumenteaza si aduce la cunostinta autoritatii superioare stiintele si indiciile privitoare la fapte sau stari de fapt contrare ordinei publice si sigurantei statului.
Organizarea Politiei generale a statului, la nivel central si teritorial
Serviciile Politiei generale a statului erau organizate la nivel central si teritorial (exterior). Directiunea generala a politiei, care era condusa de un director general ajutat de un subdirector general, facea parte integranta din Ministerul de Interne si cuprindea toate serviciile centrale, respectiv Directiunea politiei administrative, Directiunea politiei judiciare, Directiunea politiei de siguranta, Inspectoratul gardienilor publici, Biroul jandarmeriei si un Serviciu tehnic de radiotransmisiuni.
Directiunea politiei administrative avea, in subordine, Serviciul politiei administrative si al politiei de frontiera si Serviciul personalului si controlului. La randul sau, Serviciul politiei administrative si al politiei de frontiera avea in structura Biroul politiei administrative si asistentei sociale, Biroul populatiei, Biroul fruntariilor si pasapoartelor si Biroul politiei de moravuri. Serviciul personalului si controlului avea in structura Biroul personalului si Biroul controlului.
Directiunea politiei judiciare are in subordine doua servicii, in structura carora functionau birouri, astfel: Serviciul politiei judiciare cuprindea Biroul politiei judiciare si al cercetarilor si Biroul cazierului politienesc, al controlului recidivistilor si al statisticii, iar Serviciul politiei tehnice cuprindea Biroul central al urmaririlor internationale, Biroul politiei tehnice si al scolilor si Laboratorul central de politie tehnica.
Directiunea politiei de siguranta era compusa din doua servicii, in structura carora functionau birouri, astfel: Serviciul de informatiuni cuprindea Biroul sigurantei generale, al politiei sociale si al informatiunilor, Biroul secretariatului si cifrului, Biroul de studii, presa si al Buletinului politiei si Biroul evidentelor, statisticii, arhivei si registraturii, iar Serviciul controlului strainilor cuprindea Biroul controlului strainilor si Biroul extradarilor si expulzarilor.
La nivel teritorial, politia generala a statului era organizata, in ordinea ierarhiei, astfel: Prefectura Politiei Municipiului Bucuresti, Inspectoratele regionale de politie, Chesturile de politie din municipii, Politiile din orasele resedinta de judet si Comisariatele sau Detasamentele de politie pentru orasele neresedinte, puncte de frontiera, porturi, gari, comune suburbane, precum si comunele rurale, care prin lege erau declarate comune urbane sau suburbane, iar temporar pentru statiunile balneoclimaterice.
Conform Legii pentru organizarea politiei generale a statului, din anul 1929, in Romania acelor ani politia cuprindea, in plan teritorial, Prefectura Politiei Municipiului Bucuresti, 7 Inspectorate Regionale de Politie, 27 chesturi de politie, 43 de politii orasenesti, 149 Comisariate politienesti de circumscriptie si 48 Comisariate de politie pe langa institutii publice, in orase, 96 Comisariate de politie si 72 Detasamente de politie, in judete, avand in total un numar de 16.107 functionari, din care 1.876 ofiteri de politie, 1.630 agenti de politie, 924 personal birocratic, 237 personal tehnic si de specialitate, 10.944 gardieni publici, corp de paza si 496 personal de serviciu.
Prefectura Politiei Municipiului Bucuresti era organizata la nivel central si teritorial. Structura centrala cuprindea Serviciul politiei administrative, Serviciul politiei judiciare, Serviciul politiei sociale, al moravurilor si informatiunilor, Serviciul controlului strainilor, hotelurilor, hanurilor si camerelor mobilate, serviciul circulatiei, Serviciul medical, Serviciul contabilitatii si casieriei si Serviciul gardienilor publici. La nivel teritorial, politia era organizata corespunzator diviziunii teritoriale a municipiului Bucuresti. Celor patru sectoare ale Bucurestiului le corespundeau astfel patru politii de sector, care aveau in subordine 40 de comisariate politienesti de circumscriptie si 15 comisariate de politie, care functionau pe langa institutii publice. Chesturile de sector erau conduse de cate un chestor de politie ajutat de secretar, iar structura lor cuprindea Biroul administrativ, Biroul populatiei, controlului strainilor, hotelurilor si camerelor mobilate, Biroul servitorilor, Biroul ordinei si asistentei sociale si detasamentul de gardieni publici. Fiecare comisariat politienesc de circumscriptie era condus de un comisar sef sau comisar, avand in subordine unul sau mai multi comisari si comisari ajutori.
Inspectoratele regionale coordonau activitatea politieneasca din regiunea arondata si reprezentau autoritatea de legatura intre Directiunea generala a politiei si structurile politienesti din circumscriptia lor. Fiecare inspectorat regional era condus de un inspector, ajutat de un subinspector si avea in structura trei servicii: Serviciul politiei administrative, Serviciul politiei judiciare si Serviciul politiei de siguranta, conduse fiecare de un comisar sef, ajutat de personalul necesar. Inspectorate regionale au fost infiintate, conform legii, la Bucuresti, Iasi, Cluj, Chisinau, Cernauti, Timisoara si Craiova.
Serviciul politienesc se organiza, in capitalele de judet, in functie de rangul oraselor, astfel: in municipii si orasele asimilate se organizau chesturi de politie, conduse de un chestor ajutat de un secretar, iar in orasele resedinte de judet se organizau politii, conduse de un sef de politie ajutat de un secretar. Chesturile de politie aveau in structura lor un cate un birou de politie administrativa, de politie judiciara si de politie de siguranta, conduse de comisari sefi sau comisari, iar politiile din orasele resedinte de judet aveau cate doua birouri, unul pentru politia administrativa si judiciara si altul pentru politia de siguranta, conduse de comisari. In subordinea chesturilor si a politiilor resedinte de judet se aflau comisariatele politienesti de circumscriptie si comisariatele de politie de pe langa institutiile publice, care erau conduse de un comisar ajutat de personalul necesar.
La nivel national, s-au infiintat, odata cu intrarea in vigoare a legii, 27 chesturi de politie, la Arad, Bacau, Balti, Botosani, Braila, Brasov, Cernauti, Cetatea Alba, Chisinau, Cluj, Constanta, Craiova, Deva, Focsani, Galati, Iasi, Ismail, Lugoj, Oradea, Ploiesti, Satu Mare, Sibiu, Targu Mures, Tighina, Timisoara, Turnu Magurele si Tulcea, precum si 43 de politii orasenesti, la Alba Iulia, Barlad, Bazargic, Bistrita, Blaj, Buzau, Cahul, Calarasi, Campulung-Bucovina, Campulung-Muscel, Caracal, Dej, Dorodoi, Fagaras, Falticeni, Giurgiu, Hotin, Husi, Miercurea-Ciuc, Odorhei, Oravita, Orhei, Piatra-Neamt, Pitesti, Radauti, Ramnicu-Sarat, Ramnicu-Valcea, Roman, Sf.Gheorghe, Sighet, Sighisoara, Silistra, Slatina, Soroca, Storojinet, Suceava, Targoviste, Tg.Jiu, Tecuci, Turda, Turnu-Severin, Vaslui si Zalau.
In comunele urbane neresedinte, in comunele suburbane, punctele de frontiera, porturi, gari si statiunile balneo-climaterice, politia era organizata in comisariate sau detasamente.
Directiunea generala a politiei era reprezentata, in mediul rural, de inspectoratele, legiunile, sectiile si posturile de jandarmi, organizate prin legea jandarmeriei rurale. Adaugata la data de: Aug 4, 2010
Scrie un Comentariu
Trimite unui prieten
Legea Politiei din 21 iulie 1929
Marea Unire de la 1918 a trasat noi granite pentru tara noastra si a adus Romania intr-o noua era de mari transformari politice si economice, iar in acest context dar si pentru ca existau si noi nevoi de ordine si siguranta publica, s-au impus o serie de modificari legislative si institutionale care sa defineasca mult mai clar responsabilitatile structurilor politienesti.
In scopul rezolvarii acestor probleme, regele Mihai I a promulgat Legea pentru organizarea politiei generale a statului, care a fost publicata in Monitorul Oficial nr.159 din 21 iulie 1929. Initiatorul acestui act normativ a fost ministrul de interne din acea vreme, patriotul transilvanean Alexandru Vaida-Voevod, care i-a avut alaturi, printre altii, pe D.R.Ioanitescu, Armand Calinescu, Anibal Teodorescu, Vintila Dongoroz, Stelian Popescu, Eugen Bianu, cadre din Directia Generala a Politiei si Sigurantei Statului si alti juristi de seama ai tarii. In expunerea de motive din Adunarea Deputatilor, D.R.Ioanitescu spunea la 29 iulie 1929: „Politistul sa stie ca nu are si trebuie sa aiba alt judecator decat legea si constiinta lui...Prefectul va ordona, dar executia va apartine numai organelor politienesti, cari vor lucra pe a lor raspundere. Repet – zice legiuitorul – prefectul nu va avea nici un alt drept si nici o alta atributiune politieneasca...Vreau ca sa inceteze abuzul ordinelor verbale si telefonice si sa se dea ordine scrise si chiar atunci inca, politistul sa nu fie obligat sa execute un ordin scris, cand el ar constitui un atentat la libertatile cetatenesti”(F.N. Sinca, Din istoria politiei romane, vol.I, p353).
Legea pentru organizarea politiei generale a statului
Legea incepe cu o expunere de motive in care se face un scurt istoric al Politiei romane, mentionand Regulamentele organice, legile comunale din 1864 si 1874, care autorizau primariile oraselor sa-si organizeze politii comunale, legea din 1878, prin care se infiinteaza o Politie judiciara a urbei Bucuresti, iar in incheiere se face referire la prima lege care a definit Politia generala a statului din punct de vedere al atributiilor sale, legea lui Vasile Lascar din 1903, modificata in 1905 si 1908, piatra de hotar in definirea Politiei romane moderne.
Potrivit art.1 al Legii pentru organizarea Politiei generale a statului, din 21 iulie 1929, modificata in 1930 si 1931, se prevede ca Politia generala a statului se exercita pe intreg teritoriul tarii, sub autoritatea si controlul ministrului de interne. La art.2 al aceleiasi legi, atributiile politiei sunt stabilite pe trei coordonate:
A. Ca politie administrativa: apara libertatea, proprietatea si siguranta persoanelor, precum si drepturile recunoscute prin Constitutie si legi, grupurilor sociale; previne infractiunile la legi, regulamente si ordonante administrative; executa masurile de politie si orice indatoriri ce-i sunt impuse prin legi, regulamente si ordonante; sprijina opera de asistenta, in conformitate cu principiile de ocrotire sociala, a celor care ar avea nevoie; vegheaza la mentinerea ordinei publice.
B. Ca politie judiciara: constata si urmareste, conformandu-se regulilor de procedura penala si celorlalte dispozitii prevazute de lege, orice infractiune si trimite pe faptuitori inaintea justitiei, iar in ceea ce priveste contraventiile, incaseaza amenzi, in conditiile legii; executa masurile ordonate de justitie, potrivit legilor, fie contra persoanelor, fie contra bunurilor.
C. Ca politie de siguranta sau informativa: culege, instrumenteaza si aduce la cunostinta autoritatii superioare stiintele si indiciile privitoare la fapte sau stari de fapt contrare ordinei publice si sigurantei statului.
Organizarea Politiei generale a statului, la nivel central si teritorial
Serviciile Politiei generale a statului erau organizate la nivel central si teritorial (exterior). Directiunea generala a politiei, care era condusa de un director general ajutat de un subdirector general, facea parte integranta din Ministerul de Interne si cuprindea toate serviciile centrale, respectiv Directiunea politiei administrative, Directiunea politiei judiciare, Directiunea politiei de siguranta, Inspectoratul gardienilor publici, Biroul jandarmeriei si un Serviciu tehnic de radiotransmisiuni.
Directiunea politiei administrative avea, in subordine, Serviciul politiei administrative si al politiei de frontiera si Serviciul personalului si controlului. La randul sau, Serviciul politiei administrative si al politiei de frontiera avea in structura Biroul politiei administrative si asistentei sociale, Biroul populatiei, Biroul fruntariilor si pasapoartelor si Biroul politiei de moravuri. Serviciul personalului si controlului avea in structura Biroul personalului si Biroul controlului.
Directiunea politiei judiciare are in subordine doua servicii, in structura carora functionau birouri, astfel: Serviciul politiei judiciare cuprindea Biroul politiei judiciare si al cercetarilor si Biroul cazierului politienesc, al controlului recidivistilor si al statisticii, iar Serviciul politiei tehnice cuprindea Biroul central al urmaririlor internationale, Biroul politiei tehnice si al scolilor si Laboratorul central de politie tehnica.
Directiunea politiei de siguranta era compusa din doua servicii, in structura carora functionau birouri, astfel: Serviciul de informatiuni cuprindea Biroul sigurantei generale, al politiei sociale si al informatiunilor, Biroul secretariatului si cifrului, Biroul de studii, presa si al Buletinului politiei si Biroul evidentelor, statisticii, arhivei si registraturii, iar Serviciul controlului strainilor cuprindea Biroul controlului strainilor si Biroul extradarilor si expulzarilor.
La nivel teritorial, politia generala a statului era organizata, in ordinea ierarhiei, astfel: Prefectura Politiei Municipiului Bucuresti, Inspectoratele regionale de politie, Chesturile de politie din municipii, Politiile din orasele resedinta de judet si Comisariatele sau Detasamentele de politie pentru orasele neresedinte, puncte de frontiera, porturi, gari, comune suburbane, precum si comunele rurale, care prin lege erau declarate comune urbane sau suburbane, iar temporar pentru statiunile balneoclimaterice.
Conform Legii pentru organizarea politiei generale a statului, din anul 1929, in Romania acelor ani politia cuprindea, in plan teritorial, Prefectura Politiei Municipiului Bucuresti, 7 Inspectorate Regionale de Politie, 27 chesturi de politie, 43 de politii orasenesti, 149 Comisariate politienesti de circumscriptie si 48 Comisariate de politie pe langa institutii publice, in orase, 96 Comisariate de politie si 72 Detasamente de politie, in judete, avand in total un numar de 16.107 functionari, din care 1.876 ofiteri de politie, 1.630 agenti de politie, 924 personal birocratic, 237 personal tehnic si de specialitate, 10.944 gardieni publici, corp de paza si 496 personal de serviciu.
Prefectura Politiei Municipiului Bucuresti era organizata la nivel central si teritorial. Structura centrala cuprindea Serviciul politiei administrative, Serviciul politiei judiciare, Serviciul politiei sociale, al moravurilor si informatiunilor, Serviciul controlului strainilor, hotelurilor, hanurilor si camerelor mobilate, serviciul circulatiei, Serviciul medical, Serviciul contabilitatii si casieriei si Serviciul gardienilor publici. La nivel teritorial, politia era organizata corespunzator diviziunii teritoriale a municipiului Bucuresti. Celor patru sectoare ale Bucurestiului le corespundeau astfel patru politii de sector, care aveau in subordine 40 de comisariate politienesti de circumscriptie si 15 comisariate de politie, care functionau pe langa institutii publice. Chesturile de sector erau conduse de cate un chestor de politie ajutat de secretar, iar structura lor cuprindea Biroul administrativ, Biroul populatiei, controlului strainilor, hotelurilor si camerelor mobilate, Biroul servitorilor, Biroul ordinei si asistentei sociale si detasamentul de gardieni publici. Fiecare comisariat politienesc de circumscriptie era condus de un comisar sef sau comisar, avand in subordine unul sau mai multi comisari si comisari ajutori.
Inspectoratele regionale coordonau activitatea politieneasca din regiunea arondata si reprezentau autoritatea de legatura intre Directiunea generala a politiei si structurile politienesti din circumscriptia lor. Fiecare inspectorat regional era condus de un inspector, ajutat de un subinspector si avea in structura trei servicii: Serviciul politiei administrative, Serviciul politiei judiciare si Serviciul politiei de siguranta, conduse fiecare de un comisar sef, ajutat de personalul necesar. Inspectorate regionale au fost infiintate, conform legii, la Bucuresti, Iasi, Cluj, Chisinau, Cernauti, Timisoara si Craiova.
Serviciul politienesc se organiza, in capitalele de judet, in functie de rangul oraselor, astfel: in municipii si orasele asimilate se organizau chesturi de politie, conduse de un chestor ajutat de un secretar, iar in orasele resedinte de judet se organizau politii, conduse de un sef de politie ajutat de un secretar. Chesturile de politie aveau in structura lor un cate un birou de politie administrativa, de politie judiciara si de politie de siguranta, conduse de comisari sefi sau comisari, iar politiile din orasele resedinte de judet aveau cate doua birouri, unul pentru politia administrativa si judiciara si altul pentru politia de siguranta, conduse de comisari. In subordinea chesturilor si a politiilor resedinte de judet se aflau comisariatele politienesti de circumscriptie si comisariatele de politie de pe langa institutiile publice, care erau conduse de un comisar ajutat de personalul necesar.
La nivel national, s-au infiintat, odata cu intrarea in vigoare a legii, 27 chesturi de politie, la Arad, Bacau, Balti, Botosani, Braila, Brasov, Cernauti, Cetatea Alba, Chisinau, Cluj, Constanta, Craiova, Deva, Focsani, Galati, Iasi, Ismail, Lugoj, Oradea, Ploiesti, Satu Mare, Sibiu, Targu Mures, Tighina, Timisoara, Turnu Magurele si Tulcea, precum si 43 de politii orasenesti, la Alba Iulia, Barlad, Bazargic, Bistrita, Blaj, Buzau, Cahul, Calarasi, Campulung-Bucovina, Campulung-Muscel, Caracal, Dej, Dorodoi, Fagaras, Falticeni, Giurgiu, Hotin, Husi, Miercurea-Ciuc, Odorhei, Oravita, Orhei, Piatra-Neamt, Pitesti, Radauti, Ramnicu-Sarat, Ramnicu-Valcea, Roman, Sf.Gheorghe, Sighet, Sighisoara, Silistra, Slatina, Soroca, Storojinet, Suceava, Targoviste, Tg.Jiu, Tecuci, Turda, Turnu-Severin, Vaslui si Zalau.
In comunele urbane neresedinte, in comunele suburbane, punctele de frontiera, porturi, gari si statiunile balneo-climaterice, politia era organizata in comisariate sau detasamente.
Directiunea generala a politiei era reprezentata, in mediul rural, de inspectoratele, legiunile, sectiile si posturile de jandarmi, organizate prin legea jandarmeriei rurale. Adaugata la data de: Aug 4, 2010
Citeste mai multe stiri din categoria:File de istorie
Scrie un Comentariu
Trimite unui prieten
Cautare in Site
