Fenomenul extinderii criminalitatii constituie un factor important de studiu si cercetare in desfasurarea muncii de politie. Respectul pentru aflarea adevarului se impune ca un deziderat fundamental si presupune pentru cei implicati in investigarea activitatii infractionale identificarea autorilor si probarea vinovatiei acestora. Intelegand in acest mod sensul si imperativele actului de ancheta penala, politia, prin intermediul persoanelor angrenate si pregatite, este chemata sa contribuie eficient si cu mijloace specifice la prevenirea, dar mai ales la combaterea infractionalitatii. Nimeni nu poate nega ca multe cuceriri ale stiintei au fost mai intai folosite de infractori, iar mai apoi de politisti. Insa, iscusinta multor lucratori de politie, precum si vasta experienta acumulata de-a lungul anilor de munca asidua, dar si perfectionarea metodelor si tehnicilor moderne de investigare, au fost „armele” reusitei in solutionarea multor cazuri. Oricat de frecvente, complicate sau oripilante ar fi, niciun caz nu pare a semana cu altul. Sunetul rasunator al al unora dintre ele isi pastreaza inca actualitatea, sfidand astfel legile nescrise ale timpului si dezvaluindu-ne totodata, noua, predecesorilor, o imagine aprofundata a unor comportamente atipice de infractori. Unul dintre aceste cazuri a consternat opinia publica, in primavara anului 1995, cand Jian Beniamin, la 41 de ani, ucidea cu sange rece cinci persoane.
Profilul „criminalului in serie”, asa cum a fost adesea numit in diverse publicatii, B.J. a profitat, de-a lungul unui sir de ani, de conjuncturi si inconsecvente, reusind sa ispaseasca foarte putin din numeroasele condamnari generate de un comportament infractional persistent. Pentru a analiza un asemenea comportament, este necesar a cerceta factorii socio-culturali ai mediului din care acesta provine, factori care pot genera cele mai multe tulburari psihice. Familia sa, una de tip rural, i-a stimulat dintotdeauna pasiunea pentru arme in detrimentul interesului pentru scoala si al subordonarii familiale. In acest context, in 1970, la numai 16 ani, Jian Beniamin avea acces la o arma. Doi ani mai tarziu, suparat ca l-a tradat, impusca o fata de 19 ani, in timp ce aceasta se afla la o nunta. A fost condamnat la 4 ani inchisoare si s-a liberat conditionat dupa numai un an si zece zile. Ulterior condamnarii, a mai comis alte 35 de infractiuni, constand in special in inselaciune, trafic de influenta, fals, uz de fals, furt, uzurpare de calitati oficiale, braconaj, nerespectarea regimului armelor si munitiilor, etc. Pentru toate cele 35 de infractiuni s-au aplicat pedepse ce cumuleaza peste 80 de ani prin cumul aritmetic si circa 40 de ani prin cumul juridic. Insa, datorita amnistiilor, gratierilor si liberarilor conditionate a executat foarte putin din toate acele pedepse. Majoritatea proceselor desfasurate pentru cele 35 de infractiuni au fost mai stresante pentru organele judiciare decit pentru inculpat, intrucat nu si-a recunoscut, de cele mai multe ori culpa, reclamandu-i chiar si pe ofiterii care au inceput cercetarile. A recuzat judecatori, procurori, avocati numiti din oficiu, apoi intregul complet, a cerut stramutarea unor cazuri, transformand astfel actul de justitie intr-un adevarat scenariu a unei piese de teatru. Instanta s-a confruntat deseori cu refuzul sistematic al invinuitului, din acea perioada, de a i se prezenta materialul de urmarire penala, de a fi audiat la instanta, iar cand s-a renuntat la citarea martorilor pentru a se evita tracasarile repetate a invocat aceasta omisiune in favoarea refuzului de a accepta audierea.
Uzurparea de calitati oficiale a constituit o preocupare frecventa a lui Jian Beniamin, iar faptul ca acesta avea antecedente penale nu a constituit o piedica in obtinerea legitimatiei care ii conferea dreptul de a combate braconajul si de a confisca arme.
Jian Beniamin a reusit, deasemenea, prin invocarea unor functii fictive, sa-si convinga toate sotiile de bunele sale intentii, acestea afland adevarata lui „profesie” numai dupa casatorie. Una dintre sotii l-a parasit in perioada ultimei detentii fiind ingrozita de cele descoperite despre sotul sau. Si-a invins teama si a intentat divortul, insa a primit numeroase amenintari cu moartea din partea acestuia. Dupa pronuntarea divortului, la scurt timp si-a gasit o concubina, care, afland, la randul ei cu ce se ocupa acesta l-a parasit. Au urmat din nou amenintari cu moartea la adresa acesteia si a rudelor ei. A fost sesizata politia, care s-a prezentat la locuinta lui , iar acesta i-a atacat prin surprindere insa a fost ulterior imobilizat, prin aplicarea catuselor. Profitand de un moment de neatentie al politistilor si de interventia tatalui sau care a intrat in incapere cu un topor a reusit sa fuga cu catusele aplicate pe maini, indreptandu-se spre Ministerul de Interne unde a reclamat faptul ca a fost lipsit de libertate si agresat in propria-i locuinta. Spre multumirea lui a reusit sanctionarea subofiterilor si a sefilor acestora, insa i-au esuat planurile de trimitere in judecata a politistilor.
Seria delictelor comise de Jian Beniamin nu se opreste insa aici. Povestea celor cinci crime pentru care a fost condamnat la inchisoare pe viata incepe in iarna anului 1994, cand se casatoreste legal cu Dorica S. in varsta de 36 de ani, careia ii ascunde trecutul sau, respectiv faptul ca a suferit mai multe condamnari in anii anteriori.
Singurul care a aflat situatia cazierului judiciar a lui Jian Beniamin a fost fratele sotiei acestuia, de profesie politist, care a sfatuit-o pe sora sa sa divorteze urgent, intrucat viata ei se afla in pericol. A fost insa prea tarziu, intrucat Jian Beniamin a inceput sa ameninte cu moartea atat pe ea, cat si pe fratii ei. Impotriva politistului, Jian Beniamin a redactat numeroase plangeri la forurile superioare. Majoritatea au fost semnate chiar de sora politistului, sub amenintarile cu cutitul ale acestuia.
Atmosfera devine una din ce in ce mai tensionata, dupa ce Jian Beniamin afla ca sotia sa „traieste” cu seful sau. Banuielile i se confirma intr-o noapte cand decide sa o urmareasca pe aceasta. Ceea ce a urmat a fost punerea la cale a unui plan , ce s-a transformat apoi intr-un adevarat macel. La inceputul lunii martie 1995, Jian Beniamin decide sa-si incheie conturile cu persoanele cazute in dizgratia sa, respectiv sotia, seful acesteia si eventualele persoane din jurul acestora care aveau vreo legatura cu situatia creata.
Jian Beniamin a cautat si a gasit, in dimineata zilei de 6 martie 1995, la un coleg al sotiei sale, Gheorghe P. care locuia intr-un sat din apropierea orasului, arma ideala pentru crimele care urmau.
La numai cateva zile, inspaimantata, sotia sa isi face curaj si il paraseste, dar a fost in continure urmarita, supravegheata si amenintata cu moartea de catre Jian Beniamin. Acesta s-a deplasat apoi la locul de munca al sotiei sale unde s-a intalnit cu Constantin F., seful si amantul sotiei, care l-a invitat pe Jian Beniamin la domiciliul sau pe motiv ca ar avea de discutat unele probleme. La plecare Jian Beniamin a sustras din locuinta lui Constantin F. . un dus din inox, pe care l-a ascuns in haina pe care o purta. A revenit apoi la locul de munca al sotiei sale, fiind urmat la scurt timp de Constantin F., care l-a acuzat de furtul comis. Intre cei doi s-a iscat o altercatie, Jian Beniamin amenintandu-l cu un briceag pe Constantin F. In urma incidentului acesta din urma s-a deplasat la politie, unde a luat legatura cu Neculai L., fratele sotiei lui Jian Beniamin, care lucra la respectiva unitate de politie. Neculai L. i-a adus la cunostiinta lui Constantin F. ca Jian Beniamin a fost condamnat de mai multe ori, pentru delicte grave, reprezentand un pericol pentru cei cu care intra in contact.
Pentru a o proteja pe Dorica S., Constantin F. decide sa-i acorde o parte din concediul de odihna, iar aceasta ia hotararea de a se ascunde la diverse persoane, printre care se numara si Emilia D., femeie de serviciu la intreprinderea unde lucreaza si Dorica S.. Cand afla ca sotia sa a ramas in concediu si nu este de gasit, Jian Beniamin a apelat la fratii ei, Marin S. si Florin S. care locuiau in orasul Abrud, judet Alba, carora le-a solicitat sa se deplasaze in Deva, orasul unde locuieste sora sa pentru a o cauta si a o determiana sa revina la domiciliul conjugal. Intrucat acestia nu au fost dispusi sa-l ajute au fost inclusi pe lista celor amenintati cu moartea.
In seara zilei de 06 martie 1995 Jian Beniamin s-a deplasat in localitatea Abrud, cu un taxi avand ascunsa in pardesiu arma de vanatoare imprumutata anterior de la Gheorghe P. Ajungand in orasul Abrud i-a cerut taximetristului sa-l astepte circa o ora sau o ora si jumatate pana va reveni, apoi s-a deplasat pe jos pe o distanta de aproximativ 2 km, pana la locuintele cumnatilor sai. La fata locului, in bucataria de vara a uneia dintre gospodarii, l-a gasit doar pe Florin S. impreuna cu un vecin al acestuia Ioan T. Jian Beniamin i-a intrebat unde se afla celalalt cumnat al lui, respectiv Marin S. A aflat de la cei doi ca acesta se afla la gospodaria unui alt vecin, la o distanta de circa 2 km. Sub amenintarea armei, Jian Beniamin i-a condus pe cei doi in directia unde era situata gospodarie indicata, tragand, in prealabil, un foc de arma, in aer , in semn de averisment.
Dupa parcurgerea unei parti din drum, Jian Beniamin i-a cerut lui Florin S. sa-l strige pe fratele sau, care s-a deplasat apoi spre ei. Jian Beniamin i-a condus apoi pe cei trei in bucataria de vara, tot sub amenintarea armei, unde la scurt timp a deschis focul acupra celor trei victime. Marin S. si Ioan T. au decedat pe loc, insa Florin S. a reusit sa se salveze, punand o valiza de lemn in dreptul geamului ce despartea bucataria de cerdac, dupa care a deschis usa si a fugit spre locuinta unui vecin, al carui fiu a anuntat organele de politie.
Din raportul de constatare medico-legal reiese ca moartea lui Marin S. a fost una violenta, datorandu-se hemoragiei externe si interne, consecinta a plagilor impuscate, in numar de doua, de la nivelul gatului si toracelui, in partea dreapta. S-a concluzionat ca leziunile sunt consecinta impuscarii cu o arma de vanatoare avand cartuse cu alice, de la o distanta relativ mica. Deasemenea, dupa efectuarea necropsiei lui Ioan T., s-a constatat ca moartea acestuia s-a datorat dilacerarii cerebrale, consecinta unei plagi craniene impuscate, cu orificiul de intrare si cel de iesire.
EPISODUL II
In luna martie 1995, Jian Beniamin avea 41 de ani si ucidea cu sange rece cinci persoane. Dupa un proces care a consternat intreaga opinie publica, Jian Beniamin a fost condamnat la inchisoare pe viata. In prima parte a relatarii noastre, am prezentat imprejurarile in care crimnalul si-a ucis cumnatul din Abrud, Marin S. si pe vecinul acestuia, Ioan T., iar in continuare va aducem noi informatii despre cel care a fost numit de presa vremii „criminalul de pe locul doi din topul criminalilor din Romania, dupa Ramaru”.
***
In jurul orei 23, Jian Beniamin a ajuns in Deva si, cu acelasi taxi s-a deplasat in apropierea unei cai ferate, unde s-a reintalnit cu Gheorghe P., cel care i-a imprumutat arma de vanatoare, solicitandu-i sa-i lase arma in continuare. Intrucat a fost refuzat de acesta, l-a impuscat mortal, tragand asupra sa 4 focuri de arma. Din raportul de constatare medico-legal reiese faptul ca victima a prezentat doua plagi impuscate in zona abdominala si craniana. In urma efectuarii necropsiei s-a stabilit ca moartea lui a fost una violenta datorandu-se dilacerarii cerebrale secundare unei plagi impuscate craniene. S-a concluzionat ca primul foc care a lovit victima in regiunea toraco-abdominala a fost executat de la o distanta mai mare, iar al doilea foc, in regiunea craniana, a fost executat de la o distanta mai mica, in timp ce victima era deja cazuta la pamant.
Dupa impuscarea lui Gheorghe P., Jian Beniamin, s-a deplasat pe jos la locul de munca al sotiei sale, unde a patruns in incinta si apoi in cabina de paza prin spargerea geamului cu patul armei, cu intentia de a-l astepta pe Constantin F., seful sotiei sale. Dupa cateva ore, in cabima a intrat Emilia D., femeie de serviciu la acea intreprindere si in acelasi timp prietena cu sotia lui Jian Beniamin. Observandu-l pe acesta in incapere i-a cerut sa paraseasca cabina, dar a fost refuzata, astfel ca Emilia D. a ridicat receptorul telefonului pentru a-i cere ajutor unui alte colege. In acel moment, in incapere s-a auzit strigatul acesteia, urmat de sunetul asurzitor al unui foc de arma ce a fost tras asupra ei de la o distanta foarte mica. Din raportul de constatare medico-legal rezulta ca moartea victimei a fost una violenta datorandu-se distructiei cerebrale prin plaga impuscata craniana, precizandu-se in acelasi timp ca leziunile suferite s-au produs prin impuscare de la mica distanta.
Din acel loc, Jian Beniamin s-a deplasat spre locuinta lui Constantin F., pe care l-a asteptat sa coboare pentru a se prezenta la serviciu. Cateva ore mai tarziu, Constantin F. a coborat, indreptandu-se spre masina sa, iar Jian Beniamin a deschis focul. Vazand insa ca victima si-a continuat deplasarea a mai tras inca doua focuri care l-au lovit mortal pe acesta.
Dupa savarsirea celei de-a cincea crime, Jian Beniamin s-a deplasat singur la politie unde s-a predat, avand asupra sa si arma de vanatoare impreuna cu cele 3 cartuse ramase. A declarat ca era dispus sa ucida pe oricine ar fi incercat sa-l opreasca. Norocul multor persone intalnite a fost ca acestea au adoptat o atitudine pasiva.
Politistii care au anchetat cazul au ramas surprinsi de felul in care acesta si-a relatat faptele. Nu a avut niciun regret, nu a trait nicio emotie in timpul anchetei, ramanand in permanenta calm si degajat. A povestit ironic felul in care si-au gasit sfarsitul unele din victimele sale si s-a declarat satisfacut de faptul ca a reusit sa dea eficienta maxima fiecarui foc de arma tras, care si-a atins in final scopul dorit de el.
De-a lungul anchetei Jian Beniamin si-a recunoscut toatele faptele, nu insa si vinovatia. El era convins ca cea care poarta intreaga culpa este sotia lui si persoanele pe care le-a ucis, aducand in acest sens si numeroase probe.
In timpul procesului a recuzat de nenumarate ori atat judecatorii cat si procurorii, practica care nu ii era deloc straina, folosindu-o si in procesele anterioare. Insa nici una din practicile folosite nu i-a intimidat pe magistrati, care, in urma unui proces indelungat l-au condamnat la inchisoare pe viata. Impotriva lui s-au retinut la acea data urmatoarele fapte: omor deosebit de grav,lipsire de libertate in mod ilegal, nerespectarea regimului armelor si munitiilor, precum si unele forme agravante ale acestor infractiuni.
Cazul lui Jian Beniamin a trecut granitele tarii noastre, intrucat in anii detentiei, acesta a redactat numeroase memorii la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, acuzand statul roman de tortura, rele tratamente in timpul detentiei, transmitand in aceste sens un act medical fals. Mai mult el a acuzat statul roman de respingerea dreptului la corespondenta si religie. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a analizat cauza lui dand castig de cauza statului roman pe motiv ca acesta a incercat sa induca in eroare judecatorii curtii prin aducerea in fata instantei de probe falsificate. A fost pentru prima data cand a fost respinsa de catre CEDO o reclamatie privind abuzul de drept. La acea vreme atitudinea reclamantului a fost calificata de CEDO drept „un abuz manifest in exercitarea dreptului sau de recurs individual in fata instantei europene, acesta dovedind un comportament intolerabil, contrar scopurilor pentru care aceasta institutie a fost creata, prin Conventia Europeana a Drepturilor Omului”.
Trebuie remarcat faptul ca, in timpul desfasurarii procesului, procurorii si judecatorii implicati au remarcat ca Jian Beniamin prezinta grave tulburari de personalitate, trecand foarte repede de la o stare la alta, lucru care a fost dovedit si in timpul expertizei psihiatrice, cand s-a mai constatat si faptul ca acesta prezinta tulburari de tip antisocial , fara insa ca acestea sa-i fi afectat discernamantul. Procurorii au dovedit faptul ca B.J. a avut discernamant in timpul comiterii celor cinci crime, mai mult, s-a constatat ca toate cele cinci crime au fost planificate in prealabil cu multa staruinta.
In timpul primelor declaratii ce i-au fost luate, Jian Beniamin a sustinut ca a absolvit o scoala post-liceala, iar medicilor psihiatrii le-a declarat ca este inginer. Insa la doar cateva zile a relatat, intr-o alta declaratie ce i-a fost luata ca a absolvit doar patru clase si a incercat sa convinga psihologul ca inteligenta sa se situeaza la un nivel inferior. In realitate, se pare ca a absolvit numai 8 clase, insa limbajul sau corect gramatical, scrisul ordonat si corect, memoria buna , prezenta de spirit, iscusinta, capacitatea de a-si doza eforturile, de a gasi solutii pe moment, precum si inventivitatea il situeaza in partea de sus a scalei intelegentei. Tendinta sa vadita spre violenta, ce i-a fost indusa inca din copilarie, precum si comportamentul sau impulsiv l-au determinat , in prima luna de detentie, sa declare refuz de a se hrani.
Motivul odioaselor sale crime a fost explicat chiar de catre temutul asasin care a scris, in dimineata zilei de 7 martie 1995, inainte de a comite ultimele doua crime, cand se afla in cabina intreprinderii unde lucra sotia sa, pe un caiet de predare-primire a serviciului : „In ultimele clipe ale vietii mele, sa spuneti la toata lumea ca eu pe sotia mea am iubit-o mai mult ca pe ochii din cap, ca eu nu am mai putut trai fara ea si nici nu am mai dorit sa cunosc alte femei.” S-a semnat apoi, la sfarsit : „pentru istorie, Jian Beniamin ”
Se pare ca era vizibila dorinta lui de a fi remarcat de cei din jur si nu numai. Prin cele cinci asasinate a reusit intr-adevar sa intre in filele de istorie, nu numai ale tarii noastre, dar si ale Europei. A tinut mult timp prima pagina a celor mai importante publicatii si a aparut pe numeroase canale de televiziune, ingrozind opinia publica prin declaratii socante.
In anul 1997, intr-un interviu acordat unei publicatii a marturisit cu nonsalanta ca nu se simte cu nimic vinovat de moartea celor cinci persoane, si ca asteapta ziua cand se va libera, pentru a-si continua planul, intrucat, pe lista neagra nu se aflau doar cele 5 omoruri, ci mai existau inca 12 potentiale victime, pe care le-ar fi ucis daca ar fi fost necesar.
Povestea lui Jian Beniamin este una incredibila, rupta parca din filme. Fara suportul confirmarii faptelor relatate de el, sau macar a unora dintre teribilele sala „operatiuni”, la care acesta pretinde ca a participat, marturia lui ar fi fost lipsita de continut. Condamnat la inchisoare pe viata, duce cu el si doliul celor cinci familii indurerate. Insa, pentru criminalul in serie, Jian Beniamin nu se intrevad prea multe optiuni. Isi va petrece urmatorii ani din viata intr-un penitenciar de maxima siguranta din tara, inconjurat de caractere labile psihic, cu gandul la cele 12 potentiele victime pe care nu a mai reusit sa le ucida. A reusit totusi, sa imprime, sub pecetea numelui sau „faima” de a fi fost cel mai rapid criminal in serie din lume.
Cazierul judicial al criminalului Jian Beniamin:
• omor, omor calificat, omor deosebit de grav;
• tentativa la infractiunea de omor calificat;
• lipsire de libertate in mod ilegal;
• nerespectarea regimului armelor si munitiilor;
• nerespectarea regimului materiilor explozive;
• furt, furt calificat;
• inselaciune;
• violarea de domiciliu;
• uzurparea de calitati oficiale;
• fals;
• trafic de influenta;
• uz de fals;
• braconaj, etc.
Citeste mai multe stiri din categoria:Cazuri rezolvate
Scrie un Comentariu
Trimite unui prieten
