Cresterea numarului de sesizari privind disparitia minorilor de la domiciliu este de natura sa provoace ingrijorare atat in cadrul institutiilor de socializare, familia si scoala in primul rand, cat si la nivelul celor cu responsabilitati pe linia depistarii si reintegrarii minorilor. Disparitiile de minori necesita o analiza atenta, iar conjugarea eforturilor tuturor factorilor cu atributii in procesul educativ al minorilor trebuie sa constituie prima masura pentru a preveni si diminua aceasta tendinta cu efecte imprevizibile. Astfel de cazuri sunt strans legate de abandonul scolar si lipsa de educatie, iar prin finalitatea lor de multe ori in domeniul criminalitatii influenteaza intreaga comunitate mai mult decat situatia socio-economica. De aceea, incepand din primii ani de viata, minorii au nevoie de o educatie temeinica in care sa se dezvolte autocontrolul si responsabilitatea. In ultimele patru luni, la Inspectoratul de Politie al Judetului Alba s-au inregistrat 14 disparitii de minori, dintre care 8 sunt baieti si 6 fete. Noua dintre minorii disparuti au varste cuprinse intre 10 si 15 ani, iar cinci au varsta peste 15 ani. Opt disparitii s-au inregistrat in mediul urban si sase in mediul rural. Trei dintre disparitii s-au inregistrat la centrele de minori, iar 3 din cazuri au vizat plecari repetate ale minorilor.
Analiza acestor cazuri a relevat ca factori determinanti ai disparitiilor de minori, identificati in special la nivelul familiilor de provenienta, inconsistenta si/sau lipsa unei comunicari autentice cu parintii, acumularea de absente si rezultate negative la scoala, teribilismul minorilor si cresterea influentei anturajului negativ sau „gastii de cartier”.La aceste cauze se adauga pauperizarea unei parti insemnate a populatiei, care determina neglijarea functiei de educare a familiei si plasarea ei la periferia preocuparilor fata de copii.Aceasta situatie a provocat ingrijorarea legitima a politistilor albaiulieni, semnalul de alarma vizandu-i in primul rand pe parinti. Familia are valente multiple, iar pe primul loc se situeaza functia de educare, care imprima copilului un anumit standard valoric si atitudini de aderare sau lipsa de cooperare fata de anumite valori sociale. Familia asigura copilului o siguranta indispensabila atingerii maturitatii intelectuale, sociale si culturale, precum si o identitate proprie in baza careia va fi acceptat ca partener social..Orice perturbare produsa in interiorul structurii familiale are efecte importante asupra minorului, atat la nivelul adaptarii sale la societate, cat si asupra structurii sale de personalitate.Disfunctionalitatile din cadrul familiei il determina pe minor sa se orienteze spre alt mediu social, iar daca acesta este gasca de cartier, urmarile devin previzibile.Dezinteresul manifestat de unii parinti fata de educatia, evolutia scolara si anturajul copilului conduce inevitabil la absenteism, rezultate negative la invatatura, comportament deviant si, din ce in ce mai frecvent, la disparitii de la domiciliu.Iata de ce este necesar ca parintii sa caute cauzele comportamentului deviant al copilului lor in interiorul familiei, inainte de a incerca sa plaseze aceasta responsabilitate altor institutii.
Uneori degetul acuzator al familiei este ridicat la adresa profesorilor, indicandu-i ca vinovati de disparitia copilului de la domiciliu, producand astfel o inechitate. Copiii merg la scoala ca sa invete carte, iar profesorii lucreaza cu „materialul uman” pe care-l primesc de la parinti. Instruirea scolara se desfasoara concomitent cu procesul educarii in familie, iar intre aceste institutii de socializare este necesar sa existe o permanenta si eficienta comunicare. Daca ei asteapta totul de la institutia scolara, rezultatul nu poate fi decat unul singur: copilul va fi, in mod cert, insuficient educat, daca nu chiar needucat, devenind o prada usoara in paienjenisul tentatiilor specifice varstei. Orice lacuna in dialogul dintre parinti si profesori este prompt exploatata de minori, inclusiv prin plecarea de la domiciliu.De cele mai multe ori acest deget este indreptat spre politie, intr-o maniera la fel de injusta.Stimati parinti, nu politistii au datoria de a va supraveghea copiii in timpul liber ori de a se posta la intrarea in scoala, pentru ca prin astfel de masuri ne-am intoarce la statul totalitar, politienesc. Resursele umane si financiare considerabile alocate de politie pentru a suplini lipsa de preocupare a unor parinti fata de copiii lor ar putea fi directionate spre obiective importante pentru intreaga comunitate prevenirea si limitatea infractionalitatii violente fiind primul dintre acestea.
Cel mai simplu lucru pe care-l puteti face ca parinte este acela de a deveni prietenul propriului dumneavoastra copil, de a invata sa-l ascultati si sa-i cultivati increderea in el insusi; manifestarea deschisa a iubirii si afectiunii este cel mai important garant pentru un copil echilibrat, iubirea fiind forta cea mai puternica si zestrea cea mai de pret cu care va puteti inarma copiii intr-o lume violenta, straina si stresanta. Copilul trebuie respectat si crescut intr-un climat de liniste si siguranta, ferit de abuzuri si tentatiile „gastii de cartier”. Daca veti depune aceste minime eforturi caminul familiei va deveni „acasa” pentru el.
Comisar Rus Constanta
Citeste mai multe stiri din categoria:Persoane Disparute
Scrie un Comentariu
Trimite unui prieten
